Formentabelle zu „mansitare“
Verb
Präsens (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansito | mansitor |
2. Person Singular | mansitas | mansitare, mansitaris |
3. Person Singular | mansitat | mansitatur |
1. Person Plural | mansitamus | mansitamur |
2. Person Plural | mansitatis | mansitamini |
3. Person Plural | mansitant | mansitantur |
Imperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitabam | mansitabar |
2. Person Singular | mansitabas | mansitabare, mansitabaris |
3. Person Singular | mansitabat | mansitabatur |
1. Person Plural | mansitabamus | mansitabamur |
2. Person Plural | mansitabatis | mansitabamini |
3. Person Plural | mansitabant | mansitabantur |
Futur I (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitabo | mansitabor |
2. Person Singular | mansitabis | mansitabere, mansitaberis |
3. Person Singular | mansitabit | mansitabitur |
1. Person Plural | mansitabimus | mansitabimur |
2. Person Plural | mansitabitis | mansitabimini |
3. Person Plural | mansitabunt | mansitabuntur |
Perfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitavi | — |
2. Person Singular | mansitavisti | — |
3. Person Singular | mansitavit | — |
1. Person Plural | mansitavimus | — |
2. Person Plural | mansitavistis | — |
3. Person Plural | mansitare, mansitavere, mansitaverunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitaveram | — |
2. Person Singular | mansitaveras | — |
3. Person Singular | mansitaverat | — |
1. Person Plural | mansitaveramus | — |
2. Person Plural | mansitaveratis | — |
3. Person Plural | mansitaverant | — |
Futur II (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitavero | — |
2. Person Singular | mansitaris, mansitaveris | — |
3. Person Singular | mansitaverit | — |
1. Person Plural | mansitaverimus | — |
2. Person Plural | mansitaveritis | — |
3. Person Plural | mansitaverint | — |
Präsens (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitem | mansiter |
2. Person Singular | mansites | mansitere, mansiteris |
3. Person Singular | mansitet | mansitetur |
1. Person Plural | mansitemus | mansitemur |
2. Person Plural | mansitetis | mansitemini |
3. Person Plural | mansitent | mansitentur |
Imperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitarem | mansitarer |
2. Person Singular | mansitares | mansitarere, mansitareris |
3. Person Singular | mansitaret | mansitaretur |
1. Person Plural | mansitaremus | mansitaremur |
2. Person Plural | mansitaretis | mansitaremini |
3. Person Plural | mansitarent | mansitarentur |
Perfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitaverim | — |
2. Person Singular | mansitaris, mansitaveris | — |
3. Person Singular | mansitaverit | — |
1. Person Plural | mansitaverimus | — |
2. Person Plural | mansitaveritis | — |
3. Person Plural | mansitaverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | mansitavissem | — |
2. Person Singular | mansitavisses | — |
3. Person Singular | mansitavisset | — |
1. Person Plural | mansitavissemus | — |
2. Person Plural | mansitavissetis | — |
3. Person Plural | mansitavissent | — |
Imperativ I | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | mansita | mansitare |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | mansitate | mansitamini |
3. Person Plural | — | — |
Imperativ II | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | mansitato | mansitator |
3. Person Singular | mansitato | mansitator |
2. Person Plural | mansitatote | — |
3. Person Plural | mansitanto | mansitantor |
PPP | Singular | Plural |
---|
Nominativ | mansitata, mansitatum, mansitatus | mansitata, mansitatae, mansitati |
Genitiv | mansitatae, mansitati | mansitatarum, mansitatorum |
Dativ | mansitatae, mansitato | mansitatis |
Akkusativ | mansitatam, mansitatum | mansitata, mansitatas, mansitatos |
Ablativ | mansitata, mansitato | mansitatis |
Vokativ | mansitata, mansitate, mansitatum | mansitata, mansitatae, mansitati |
PPA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | mansitans | mansitantes, mansitantia |
Genitiv | mansitantis | mansitantium, mansitantum |
Dativ | mansitanti | mansitantibus |
Akkusativ | mansitans, mansitantem | mansitantes, mansitantia |
Ablativ | mansitante, mansitanti | mansitantibus |
Vokativ | mansitans | mansitantes, mansitantia |
PFA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | mansitatura, mansitaturum, mansitaturus | mansitatura, mansitaturae, mansitaturi |
Genitiv | mansitaturae, mansitaturi | mansitaturarum, mansitaturorum |
Dativ | mansitaturae, mansitaturo | mansitaturis |
Akkusativ | mansitaturam, mansitaturum | mansitatura, mansitaturas, mansitaturos |
Ablativ | mansitatura, mansitaturo | mansitaturis |
Vokativ | mansitatura, mansitature, mansitaturum | mansitatura, mansitaturae, mansitaturi |
Gerundivum | Singular | Plural |
---|
Nominativ | mansitanda, mansitandum, mansitandus | mansitanda, mansitandae, mansitandi |
Genitiv | mansitandae, mansitandi | mansitandarum, mansitandorum |
Dativ | mansitandae, mansitando | mansitandis |
Akkusativ | mansitandam, mansitandum | mansitanda, mansitandas, mansitandos |
Ablativ | mansitanda, mansitando | mansitandis |
Vokativ | mansitanda, mansitande, mansitandum | mansitanda, mansitandae, mansitandi |
152 (229) Formen für „mansitare“